sâmbătă, 15 martie 2008

Răscruci - la un pas de Nokia

Răscruci este satul copilariei mele. Valea Someşului Mic, era încadrată de Bărc, o pădurice misterioasă cu arbori, tufişuri şi vietăţi de tot soiul, cu casa pădurarului pitită, un decor perfect pentru basmele şi poveştile ce le citeam. Descoperirile aşezărilor din neolitic, din perioada romană, amintirile rămase din timpul războiului, colectivizarea cu bunele şi relele ei, nu au fost suficiente motive pentru a impiedica migratia localnicilor spre oraş. Astfel ca in anii '90 numarul tinerilor era destul de mic,aşa că am regăsit multe case pustii. Lipsa de informatie i-a facut pe unii sa-si vânda pamantul la pret de nimic, chiar in zona Tetarom III (Nokia) care azi valorează, miliarde. Alţii şi-au amintit, acum, că strămoşii lor sunt originari din Răscruci şi au început procese interminabile de moşteniri, succesiuni, partaje, retrocedări, dând de lucru instanţelor, oficiilor de cadastru (luate cu asalt), notarilor si avocatilor in plină ascensiune financiară. La Răscruci, tot ceea ce a reprezentat mirajul copilăriei dispare: Bărcul a fost ras, albia Someşului Mic e răscolită in străfunduri pentru balastru, iar Cornul Dealului e retezat. Efectul asupra ecosistemului il simţim atunci cand norii se învârt în jurul satului iar ploile pleaca fara sa mai cada pe pământ,iar fauna Bărcului a dispărut complet. Avem in schimb, o sosea de invidiat E576, uliţe neasfaltate şi... multe, multe speranţe de prosperitate în viitorul cât mai apropiat.

OVIDIU IULIU MOLDOVAN

L-am cunoscut pe minunatul OVIDIU IULIU MOLDOVAN, de cand ma stiu. Era, deja, unul dintre cei mai mari actori romani, la vremea cand eu am inceput a viziona filme la cinematograf si spectacole la televizor. Am ajuns, dupa terminarea scolii, sa fac parte dintr-o formatie artistica de amatori si sa fim invitati sa filmam la Televiziunea romana. Acolo, nu intra nimeni pe platou fara a trece pe la machiaj, locul unde am vazut cel mai fermecator chip si zambet, din cate am avut in fata ochilor pana atunci dar si de atunci...Era el, divinul Ovidiu Iuliu Moldovan. S-a asezat pe scaunul de langa mine, asa ca am avut destul timp sa-l admir si nu era deloc zgarcit in a-mi zambi, doar vazuse ca mi s-au lipit ochii de oglinda ce reflecta spre mine imaginea "printului din vis". In pauze, alergam sa-l urmaresc in timp ce filma o piesa de teatru, in studioul alaturat. L-am mai vazut in cateva spectacole, in mai toate filmele, dar acum vreo luna m-a ajuns un dor ciudat de a-l revedea. Cautand informatii despre Ovidiu Iuliu Moldovan, pe internet, am dat de saitul youmago.ro, unde am postat un mesaj, am primit si raspuns, dar n-am insistat, n-am baniut...Prea tarziu, am inteles,ca nu trebuia sa-l astept sa vina ci sa-l caut si sa vad ce mai face...Ii voi revedea filmele, in vreme ce el se va bucura cu ingerii.